Raspuns domnului Ioan Pop Florantin - Figurile ca mijloc de a sprijini memoria copiilor la cunoasterea literelor

Raspuns domnului Ioan Pop Florantin - Figurile ca mijloc de a sprijini memoria copiilor la cunoasterea literelor

de Ion Creanga


Din toate cite le spune d-l Florantin in critica sa nastrusnica, intitulata: Cartile didactice in clasa I-a primara, la un lucru avem sa ne oprim si anume, la chestiunea figurilor, ca mijloc de a sprijini memoria copiilor la cunoasterea literelor. D-l Florantin, la inceputul criticei sale zice:

"Copilul are sa invete sa cunoasca vro 30 de semne deosebite, ca sa stie la fiecare cind il vede ce sunet sa pronunta si sa-si asocieze psihic ideea literei cu ideea sunetului. Aceasta este munca cea mai grea pentru copil si dureaza un mare numar de zile.

Cu abecedarul fara figuri, la cunoasterea literelor, invatatorul si parintii sunt fortati a-i tot spune copilului din nou si din nou sunetul relativ la fiecare litera. Cita tortura! pentru invatatori si parinti, cita greutate si descuragiare pentru bietii copilasi!"

Desi nu avem titlurile de scoala ale d-lui Ioan Pop Florantin, nici dorinta "de a fi filozofi de o mie de ori", totusi indraznim a-i spune, ca d-nia-lui pare a nu prea fi intelegind ce va sa zica " metod scriptoleg".

D-sa ar trebui sa stie ca, dupa metoda legografica si fonetica, nu se invata cunoasterea literelor numai prin aratarea lor, ci mai intai prin scrierea treptat-treptat a fiecarei litere, in fata copilului, incepind mai intai cu cele mai usor de scris, si apoi prin spunerea sunetului fiecaria; si de aceea, aceasta procedare se si numeste metod scriptoleg sau legografic: adeca invatarea cetirei prin scriere.

Dupa aceea, d-l Florantin ca sa-si arate intinsele cunostinti pedagogice, intre altele, d-sa mai adauga: "Dupa ruginitele bucoavne, avem de aceste invechite metode de carti sau abecedare fara figuri, abecedarul de M. svartz din 1867, apoi acelasi metod, publicat in anul urmatoriu de I. Creanga si alti autori, retiparit in curs de 17 ani, in vreo 18 editii; (se vede ca asta nu-i vine la socoteala d-lui Florantin, ca am tiparit 18 editii!) mai avem, zice d-nia-lui, abecedarul de V. Dogariu, tot fara figuri si altele". D-l Pop Florantin face un pas uries de la azibucoavna pina la aparitiunea abecedarelor; dovada ca nu stie prin cite faze a trecut literatura noastra didactica, nici cite forme de abecedare s-au strecurat de atunci si pina acum, cind apare d-nia-lui ca mare reformatoriu (?) de abecedare. Dar aceasta il priveste pe d-nia-lui. Noi sa venim la metodul d-sale de "prioritate, urgenta si generalitate", dupa cum el numeste insusi; adeca, la abecedarele cu figuri, in care sta toata maiestria metodului, ce sustine cu atita incapatinare, ca la cunoasterea literelor este de nevoie de a se sprijini memoria copilului pe ceva, "pentru usurarea pasului celui mai greu". Apoi tot cam asa se urma cu tratajii si mai tirziu cu azibucoavna, la aratarea si cunoasterea slovelor. Ce alta insemneaza: azi, buche, vede, glagore, dobru, est, juvele, zalu, zemne, iji, i, cacu, lude, mislete s.a.l., decit niste numiri sau niste cuvinte cunoscute, la slavoni, si luate ca mijloc de-a ajuta si sprijini memoria copilului pe ceva, ca sa poata tinea minte slovele mai cu usurinta?

Celor vechi, cind intrebuintau numiri ca: azi, buche, vede, glagore..., la cunoasterea slovelor, pentru a ajunge la slovenire si cetire, desi se tineau ca orbul de gard, totusi li se mai putea da oarecare dreptate, caci asa era sistema pe care o primise de la slavoni, deodata cu imprumutarea alfabetului chirilic, si de care sistema nu se puteau dezbara asa de usor, macar ca intimpinau foarte mare greutate.

De asemine si dupa metoda nominala sau a silabizarei, pe care am primit-o deodata cu introducerea literelor strabune, si care metoda n-a avut la noi in tara o viata asa de lunga, inca se intimpina destula greutate; totusi, dupa multa truda din partea invatatorului, buimaceala de cap si dezgust din partea scolarului, ieseai la un capat cum ieseai, caci, fiecare litera avind numele sau propriu, ne ajutam, de bine de rau, cu aceste nume la silabirea inteleasa ori neinteleasa, pentru a ajunge curind sau mai tirziu la cetirea mecanica.

Astazi, insa, dupa metodul legografic si sistema fonetica, se usureaza mult sarcina invatatorului si mai cu sama greutatea ce intimpinau copiii la cunoasterea literelor si cetirea cuvintelor. si ce oare trebuie sa se arate copilului mai mult, declt o litera sau un semn pentru un sunet oarecare? Iar pentru a usura pasii copilului, dupa cum zice d-l Florantin, cei ce s-au ocupat cu metodul scriptoleg au gasit mijloace destul de usoare, pentru ca sa poata invata cu inlesnire, adeca sa faca usoara si placuta pentru copii scrierea si cunoasterea literelor, incit, toate greutatile care le vede d-l Florantin, dispar cu desavirsire. Cu toate aceste, insa, dupa cunoasterea literelor, pasii micilor copilasi nu s-au usurat inca, dupa cum crede d-l Florantin, cind zice in fituica d-sale de-o coala, tiparita numai pe-o parte, intitulata: Usorul cetitoriu, ca dupa cunoasterea literelor, micii copilasi pot ceti pe orisice carte romaneasca si ca abecedarul il putem tintui in parete?!! Ci, tot mestesugul si toata greutatea bietului invatatoriu este la exercitiile de cetire mai departe, pentru ca sa se poata deprinde ochiul copilului cu fizionomia literilor din cuvinte, spre a putea apoi ajunge copilul cu siguranta la cetirea logica si estetica, lucru, despre care d-l Florantin, cit si multi autori de abecedare, habar n-au. insa, d-l Florantin si altii cari nu-si pot da sama despre metodul legografic si fonetic, cred ca la cunoasterea literelor, in loc de numiri, trebuie sprijinita memoria copilului, numaidecit, prin aratare de figuri. Astfel, aratind sau infatosind copilului o litera oarecare, sa-i arate sau sa-i infatoseze tot atunci si figura unui lucru ori a unui animal, al carui nume, la unii autori de abecedare, la inceput, la altii, la mijloc, iar la altii la sfirsit, sa aduca aminte copilului sunetul ori poate numele literei aratate (?!), spre a-i sluji la cunoasterea ei; adeca, dupa cum s-ar zice, "la usurarea pasului celui mai greu". D. ex.: pentru a sprijini memoria copilului la cunoasterea literei e, in abecedarul d-lui I. Popescu, din Transilvania, este pusa figura unui melc; pentru cunoasterea literei i, este aratata figura unui spic etc. Dar sa stam si sa judecam asupra greutatei ce ar intimpina copiii la cunoasterea literelor prin figuri. Mai intai, o figura infatosaza o fiinta ori un lucru, al carui nume este un cuvint; incit, de la cuvint si pina la sunetul ori numele literei ce se arata alaturea cu figura, este mare deosebire, si mare confuzie poate sa aduca in mintea unui copil, care trebuie sa umble pe gicitele, pentru a nimeri sau a descoperi sunetul cu care se incepe ori se sfirseste numele lucrului ori a fiintei ce este aratata prin acea figura; dupa care apoi sa conchida ca sunetul ori numele literei ce se vede scrisa in carte alaturea cu figura se potriveste cu cel de la inceput sau cu cel de la mijloc sau cu cel de la urma sunet, din cuvintul sau numele fiintei ori a lucrului ce se infatosaza prin acea figura, dupa exemplul dat prin cuvintele: melc si spic. Acest lucru, pentru d-l Florantin si pentru cei de-o parere cu d-nia-lui, se pare usor, insa, pentru bietul copil, chiar daca ar sti foarte bine a deosebi sunetele din cuvinte, totusi este foarte greu. si, deci, figurile in loc de a usura pasul cel mai greu al copilului, din contra, il ingreuie si mai mult.

Crede d-l Florantin ca, inainte de a ni deschide d-nia-lui ochii... noi n-am fi pus figuri in Metoda noua, daca am fi vazut din practica noastra, mai bine de 24 de ani, cum ca figurile ar aduce mai mare usuratate si folos pentru copii, la formarea si cunoasterea literelor? si inca ceva: lucrul foarte greu, si despre care cu parere de rau vedem ca nu poate sa-si deie sama atit d-l Florantin, cit si ceialalti partizani ai abecedarelor cu figuri, mai este si acesta, ca figurile nu pot sa arate realitatea, chiar daca s-ar face de catra un autor cea mai potrivita alegere de lucruri si fiinti, pentru a le reprezenta in carte prin figuri. Caci stiut este ca unele fiinti si unele lucruri se apropie mult, iar altele se deosebesc mult, in privinta formei si a asamanarei; unele se deosebesc intr-un feliu, altele, in alt feliu; unele se deosebesc ori se asamana prin formele exterioare, altele prin coloare etc. Asa ca, toate aceste conditiuni sint foarte greu de indeplinit, ca sa-ti iasa figura asa feliu, incit sa-ti arate realitatea. Atunci, ruginitele azibucoavne, dupa cum le numeste d-l Pop Florantin, nu erau mai rele decit abecedarele cu figuri, cel putin, prin numirile ideale: azi, buche, vede, glagore etc., fiind uniformitate, poate ca mai degraba era in stare sa invete a tinea minte si a cunoaste un copil slovele, decit prin variatiunea caricaturilor celor proaste si nepotrivite, din abecedarul d-sale si ale altora.

Cind se uita cineva in abecedarele noastre cu figuri, trebuie sa-l cuprinda risul si jalea totodata, vazind abuzul ce se face cu figurile, la cunoasterea literelor, si caricaturile intrebuintate pentru acest scop. Asa, in unele abecedare vezi, bunaoara, pentru a ajuta pe copil la cunoasterea literei r, aratindu-se prin figura, un rege, cu coroana pe cap, stind pe tron. Cita usurinta nu este de partea cuiva de a crede, ca dind copilul peste aceasta figura, are sa-si faca inchipuirea ca-i un rege, cind n-a putut vedea in viata sa niciodata un rege stind pe tron, ca apoi sa-si faca idee numaidecit despre acea maiestoasa figura! Mai vezi aratat, prin figura, pentru a ajuta la cunoasterea literei e bunaoara, un elefant. Citi copii de la noi au putut vedea un elefant? Mai vezi apoi aratat, prin figura, farul de la Constanta, bunaoara, pentru cunoasterea literei f, si inca scrisa cu ph (?!). Raspunda d-l autoriu al acestui abecedar, citi copii au vazut in viata lor un far? Apoi, in unele abecedare, cite varietati de caricaturi nu se vad! Vezi in unele: figuri de ochi, nas, gura, sprincene, gene, tite, si altele, care de care mai nostime, de te fac sa rizi cu hohot!

Ba inca, d-l Pop Florantin, ca sa placa, se vede, fratilor saraga, cu cari s-a intovarasit sa faca negustorie de carti scolastice, este de parere a se arata pentru litera u, un fir de usturoi. Pentru litera c, un fir de ceapa. Iar pentru litera e, figura unui eremit. Auziti, oameni buni! Raspundeti, va rugam, citi copii stiu ce va sa zica eremit? Spuneti acuma, daca d-l Pop Florantin nu aiureaza?! D-nia-lui singur spune, in critica sa, ca ar fi prea greu de inteles figura unui elefant, si acum gaseste de cuviinta a arata figura unui eremit?!!

Nu era mai potrivit oare, ca dupa usturoi si ceapa sa fi aratat figura unui ermuc?

Pe linga toate aceste, d-l Florantin si cei ce impartasesc parerea d-sale ar trebui sa mai stie inca un lucru: ca copiilor li place sa rupa figurile din carte, si prin urmare, vor disparea figurile, impreuna cu literile, mai inainte de a le cunoaste copilul.

Mai inainte, abecedaristii nostri se intreceau care de care, cum sa scoata pe copii deodata, chiar din clasa I-a primara, oameni invatati si filozofi; pentru acest scop, ingramadeau in abecedare texturi intregi filozofice, parabolele cele mai grele din evanghelie, maxime religioase si sentinte morale, si alte bucati care de care mai nepotrivite si mai neintelese, de frageda minte a copiilor.

N-au apucat a se curati bine abecedarele noastre de aceste greutati, si iata ca vine boala figurilor, alt pacat. Astazi, o sama dintre autorii de abecedare nu vad bunatatea unei asemine carti, decit numai in figuri; si nu se mai gindesc la alta decit ce feliu de figuri ar iscodi, crezind ca figurile singure au sa invete pe copil a ceti si a scrie, iar nu invatatorul cel sirguincios si competent. si daca unii dintre ei mai stiu si cite-o leaca de nemtasca ori frantuzasca, iti raspund cu ingimfare: "Asa-s acum toate abecedarele in Germania, sau, asa lucreaza toti abecedaristii din Franta, Svitera etc." stim ca pe acolo sunt abecedare si de aceste. Dar intrebarea este, daca autorii acelor abecedare is bine convinsi ca figurile sunt de trebuinta la cunoasterea literelor, sau lucreaza si aceia numai din fantazie.

Dupa cit cunoastem si noi, ca mijloc de a sprijini memoria copiilor, nu sunt pina acum decit literele insasi, caci cu ele ne ajutam la scriere si cetire, iar nu cu figuri.

Prin urmare, ne pronuntam contra figurilor, luate ca mijloc pentru a se ajunge la cunoasterea literelor si spunerea sunetelor. Iar pentru partea a III-a a abecedarului, cit si pentru cartile de cetire, unde se predau cunostinti mai intinse despre lucruri si fiinti, mai ales de acele care nu se pot gasi la noi, acolo figurile sunt de trebuinta.

Pentru a se putea cunoaste care sistem de abecedar e bun si care gresit, ar fi bine, credem, ca Onor. Ministeriu sa cheme pe toti autorii de abecedare in fata unor comisiuni competente si nepartinitoare, si sa puna pe fiecare autor la pruba, intr-o scoala primara, bunaoara, ca sa-si predeie fiecare citeva lectiuni din abecedarul pe care pretinde ca l-a lucrat, si numai atunci, credem, ca s-ar putea cunoaste cine a fost competent in lucrarea sa si cine a copiat. Cu modul acesta s-ar putea alege griul de neghina si s-ar face si cea mai buna alegere si aprobare de carti didactice.

Multi au pretentie ca, daca sunt buni profesori, bunaoara, de gimnazii si licee, ori de cursul universitar, pot fi in stare a face si carti bune pentru cursul primariu, dar se insala; caci este mare deosebire intre a fi om invatat si a fi invatatoriu. Poate fi cineva foarte bun profesor de cursul secundar sau de cursul universitar, si sa nu poata fi competent la cursul primariu. Pentru ca intre gradele de invatamint, dupa cum se stie, este mare deosebire, in ceea ce priveste modul de predare, si de aceea, sa avem iertare, daca indraznim a zice ca foarte rar se gasesc dintre profesorii secundari sau universitari cari sa fie destoinici a face carti bune, pentru toate gradele de invatamint. Numai astfeliu de profesori, prin luminile si cunostintele lor, ni pot ii folositori noua, invatatorilor primari.

D-l Pop Florantin, insa, si altii ca d-nia-lui, cari scot la iveala carti de nici o treaba, pentru cursul primar, ar face mult mai bine daca s-ar declina competenta in asemine materie.




Raspuns domnului Ioan Pop Florantin - Confrati invatatori si stimabili cetitori
Raspuns domnului Ioan Pop Florantin - Istoricul aparitiunei cartei noastre Metoda noua
Raspuns domnului Ioan Pop Florantin - Dare de sama despre Cursul de scriere si cetire de M.Svartz
Raspuns domnului Ioan Pop Florantin - Figurile ca mijloc de a sprijini memoria copiilor la cunoasterea literelor
Raspuns domnului Ioan Pop Florantin - Calomniile d-lui profesor Ioan Pop Florantin
Raspuns domnului Ioan Pop Florantin - Nerusinarea d-lui Ioan Pop Florantin
Raspuns domnului Ioan Pop Florantin - Opere didactice ale d-lui profesor Ioan Pop Florantin si ieftinatatea lor, fata de cartile noastre
Raspuns domnului Ioan Pop Florantin - Pretul cartilor noastre, fata de pretul celorlalte carti


Aceasta pagina a fost accesata de 1484 ori.