Mare este blagoslovenia Domnului

Mare este blagoslovenia Domnului

de Ion Creanga

Un taran tifnos, sanchiu si rautacios la inima de care nu se poate apropia nimeni, fara sa fie infruntat, cine stia, cu ce vorba de ocara, aflindu-se la munca cimpului semanindu-si tarina, se pomeni cu doi musafiri.
Pasa-mi-te era Dumnezau si sintul Petru ce se coborisera din ceruri, in chip de unchiasi ca sa cerceteze pe muritori si sa dea mina de ajutor unde vor vedea ca cere trebuinta.
-Buna ziua, nepoate, ii zise unul din ei.
Taranul se facu ca nu-l aude si-si cata de treaba, semanind.
Dumnezeu ii mai zise o data:
-Buna ziua. Bine te-am gasitbadica.
-M'l'tam - D-vastra, raspunde el cam cu gura altuia, imbufnat, si fara a se uita in laturi sa vada pe cota ce-l omeniau cu buna zioa.
-Da' ce semeni tu aici?
Taranul, in batjocura, raspunse:
-Iaca seman castraveti.
Cum bag de seama pe vremea aceea nu cunostea toata lumea ce sunt castravetii. Si se sfia insa de nume, ca un lucru de ocara.
Dumnezau simti cum bate taranul si zise:
-Bine, dragul mei. Daca semeni tu ast-fel zarzavat, castraveti sa se faca.
Apoi, Dumnezau si Sfintul Petru il lasara si plecara in drumul lor razamindu-se in toiegele lor.
Ispravind de semanat si taranul, asteapta sa-i incolteasca saminta. El era multamit in sufletul sau, ca facuse o semanatura dupa tot searlul. Pentru acesta si astepta cu incredere secerisul.
Dupa cit-va timp se duse sa vada munca. El si uitase intimplarea cu unchesii. Cind colo, unde se astepta sa vada ceea ce stia el ca pusese vazu ca rasarise din saminta pusa de el, alta fel de buruiana.
"Ce dracu! zise el. Ce nazdravanie de buruiana mai este si asta. Palamida sa fie? Asi! ca nu seamana. Scaieti sa fie! Nu prea are semne. Ei, acum ce o fi, fie, sa o las sa creasca pina va da rodul si atunci voi cunoaste si eu ce blastamatie sa fie asta.
Dupa ce mai trecu ce trecu, el se duse iara pe la tarina lui sa o cerceteze. Ramase inmarmurit cind vazu ca buruiana ce iesise din seminta pusa de el isi intinse vrejul cit pe colo, ca foile au cu totul o alta faptura de cit colo pe care stia el ca facu semintele ce semanase.
Fluiera ce fluiera spre semne ca se mira ca de un lucru neasteptat si se intoarse acasa hotarit sa astepte comedia ce are sa i se infatiseze.
Inca dupa nitel timp sa mai duse omul pe la tarina, caci parca-l dedea cine-va ghies sa stie ce nagada de buruiana sa fie aia si ce rod are sa faca.
Cind se uita in sus, se uita in jos si da peste un vrej care legase si trufandaua i se arata ochilor ca si cind ar fi sa-si rida de dinsul.
Se cruci omul inca o tira, rodul care era numai atita ( sa iertati) cit o pruna si cu floarea in cap. El se catrani de suparare; si cum era si de bufnila crunt si inchis la fire, incepu sa injure, cam in necaz si cu jumatati de vorbe. Apoi, se intoarse acasa si pe toti pe citi ii intilnea, pe toti ii casune si ar fi vrut s-si scoate necazul pe dinsii, parca ei ar fi fost vinovati.
Veni vremea culesului. Castravetii lui se facuse cit nu se poate mai frumosi. Toti crescusera si se facusera cam cit un stiulete de porumb, drepti si fara pic de meteahna.
Incrucisa omul miinile si cum era de spurcat la inima, injura si semanatura si tot. Dupa ce se mai ciudi si mai fluiera, nu stiu a cita oara, a paguba isi zise: "Voiu culege si eu ce mi-a dat Dumnezeu si ma voi duce cu rodul muncii mele la obor, ca fiecare crestin"
Cum zise si facu.
A doua zi si fiind zi de obor, se apuca de-si culese castravetii, umplu carul cu dinsii se duse in obor si incepu a striga: ai la castraveti! ai la castraveti!
Care cum venea si-i vedea marfa intorcea nasul, ridea si pleca, zicindu-i:
-Fir'ai de ris!
Sa se prapadeasca oml de necaz si de rusine! Nu era destul ca muncise o vara intreaga, nu era destul ca nu vedea el semne ca sa poata prinde ceva dupa munca lui, acum sa-l mai si faca lumea de ris si de ocara?
Cum necum, el se tinea bine si striga mereu la castraveti! Auzindu-l strigind o cucoana ce venise cu butca in obor, trimise pe fecior sa vada ce are.
Acesta se intoarse si nu zise nimic.
Cucoana il intreaba:
-Ce are crestinul ala in car, Ionita
-Iaca mi-e rusine sa spuiu.
Si puind mina la gura si lasind ochii in jos, rusinindu-se incepu sa rida de nu se mai putea opri.
-Da' de ce, ma, ti-e rusine?
-Zeu, cucoana, mi-e rusine sa-ti spui.
-Spune, ma, nu fi prost.
-Ce sa spui cucoana, iaca are carul plin de castraveti.
-Si cite parale cere?
-Zece galbeni cucoana.
-Na, zece galbeni, da-i s trage carul la curte si asteptati pina viu veni si eu.
Feciorul facu tocmai pe tocmai, precum ii poruncise stapina-sa.
Si de unde omul se astepta la o paguba insemnata, el cistiga indoit si intreit decit daca semanaturile lui si-ar fi dat rodul la care se astepta.
Vedeti ca, mare lucrueste blagoslovenia Domnului




Mare este blagoslovenia Domnului


Aceasta pagina a fost accesata de 1846 ori.