Fata mosului si fata babei

Fata mosului si fata babei

de Ion Creanga

Era odata un mosneag s-o baba, si mosneagul avea o fata si baba iar o fata. Fata babei era sluta, lenesa, tafnoasa si rea la inima, dar pentru ca era fata mamei, se alinta cum se alinta cioara-n lat, lasand tot greul pe fata mosneagului.
Fata mosneagului insa era frumoasa, harnica, ascultatoare si buna la inima.
Dumnezeu o impodobise cu toate darurile cele bune si frumoase.

Dar aceasta fata buna era oropsita si de sora cea sluta si de mama vitrega.

Noroc de la Dumnezeu ca era o fata harnica si rabdatoare, caci altfel ar fi fost vai si amar de pielea ei. Cu toate acestea pentru baba, fata mosneagului era piatra de moara in casa : iar fata ei busuioc de pus la icoane.
Nu era joc, nu era claca in sat, la care sa nu se duca fata babei, iar fata mosneagului era orita cu asprime de la toate acestea.
si apoi cand venea mosneagul de pe unde era dus gura babei umbla cum umbla melita: ca fata lui n-o asculta, ca-i lenesa, ca-i soi rau ... ca-i laie, ca-i balaie, si ca s-o alunge de acasa, s-o trimeata la slujba unde stie, ca nu-i chip s-o mai tie, pentru ca poate sa naraveasca si pe fata ei.

Mosneagul fiind un gura casca, sau cum ati vrea sa-i ziceti, se uita in coarnele ei si ce-i spunea ea, sfant era.
intr-una din zile mosneagul, fiind foarte amarat de cate ii spunea baba, chema fata si-i zise :
- Draga tatei, iaca ce-mi tot spune ma-ta de tine: ca n-o asculti, ca esti rea de gura si ca nu este chip sa mai stai la noi, du-te si tu incotro te-o indrepta Dumnezeu, ca sa nu se mai faca atata galceava la casa asta din pricina ta. Dar te sfatuiesc ca oriunde te-ai duce, sa fii supusa, blajina si harnica.
Atunci biata fata, saruta mana tatalui sau si cu lacrimi in ochi porneste in toata lumea. si merse cat merse pe drum, pana ce din intamplare ii iesi inainte o catelusa bolnava ca vai de capul ei, si slaba de-i numarai coastele. si cum vazu pe fata, ii zise :
-Fata frumoasa si harnica, fie-ti mila de mine si ma ingrijeste, ca t-oi prinde si eu bine vreodata. Atunci fetei i se facu mila si, luand catelusa o spala s-o griji foarte bine. Apoi o lasa acolo si-si cauta de drum, multumita fiind in suflet ca a putut savarsi o fapta buna.
Nu merse ea tocmai mult si numai iaca ce vede ea un par frumos si inflorit, dar plin de omizi in toate partile.Parul, cum vede pe fata zice:
- Fata frumoasa si harnica, grijeste-ma si curata-ma de omizi, ca ti-oi prinde bine si eu vreodata.
Fata harnica cum era, curata parul de uscaturi si de omizi cu mare ingrijire si apoi se tot duce sa-si caute stapan. si mergand ea mai departe numai iaca ce vede o fantana malita si parasita. Fantana atunci zise:

- Fata frumoasa si harnica, ingrijeste-ma, ca t-oi prinde si eu bine vreodata.
Fata raneste fantana s-o ingrijeste foarte bine. Apoi o lasa si-si cauta de drum. si tot mergand mai departe, numai iaca, da de un cuptor nelipit mai-mai sa se rasipeasca. Cuptiorul, cum vede pe fata, zice:
- Fata frumoasa si harnica lipeste-ma si grijeste-ma ca poate ti-oi prinde si eu vreodata bine.
Fata isi sufleca manecile, calca lut si lipi cuptiorul, il humui si-l griji, de-ti era mai mare dragul sa-l privesti. Apoi isi spala frumusel mainile de lut si porni iarasi la drum.
si merse si merse, pana ce intr-una din zile, dis-de-dimineata, da de o poiana foarte frumoasa unde vede o casuta umbrita de niste lozii pletoase. si cand se apropie de acea casa, numai iaca o baba o intampina cu blandeta si-i zice :
- Da ce cauti prin aceste locuri, copila, si cine esti?
- Cine sa fiu matusa? Ia, o fata saraca fara mama si fara tata pot zice si numai cel de sus stie cate am tras de cand mama care m-a facut a pus mainile pe piept. Stapan caut si necunoscand pe nimeni si umbland din loc in loc, m-am ratacit. Dumnezeu insa m-a povatuit de am nimerit la casa dumitale si te rog sa-mi dai salasluire.
- Sarmana fata, zice batrana, cu adevarat numai Dumnezeu te-a indreptat la mine si te-a scapat de primejdii. Eu sunt sfanta Duminica. Slujeste la mine astazi si fii incredintata ca maine n-ai sa iesi cu mainile goale din casa mea.
- Bine, maicuta, dar nu stiu ce trebuie sa fac.
- Ia, sa-mi lai copilasii care dorm acum si sa-i hranesti, apoi sa-mi faci bucate, si cand m-oi intoarce eu de la biserica, sa le gasesc nici reci, nici fierbinti ci cum sunt mai bune de mancat.

si cum zise, batrana porneste la biserica, iar fata isi sufleca manecile si se apuca de treaba. intai si-intai face lautoare, apoi iese afara si incepe a striga :
- Copii, copii, copii!Veniti la mama sa va laie!
si cand se uita fata ce sa vada? Ograda se umpluse de o multime de balauri si de tot soiul de jivine mari si mici, insa fata nu se sparie, ci le ia pe cate una si le la si le ingrijeste, cat nu se poate mai bine. Apoi se apuca de facut bucate si cand a venit sfanta Duminica de la biserica si a vazut copiii lauti frumos si toate treburile bine facute, s-a umplut de bucurie si dupa ce a sezut la masa, a zis fetei sa se suie in pod si sa-si aleaga de acolo o lada care o vrea ea si sa si-o ieie ca simbrie, dar sa n-o deschida pana acasa la tata-sau.
Fata se suie in pod si vede acolo o multime de lazi. Ea insa, nefiind lacoma, s-alege pe cea mai veche si mai urata dintre toate. si cand se da cu dansa jos, sfanta Duminica cam increteste din sprancene dar n-are incotro, ci bincuvanteaza pe fata, care isi ia lada in spate si se intoarce spre casa parinteasca cu bucurie.
Cand pe drum iaca cuptiorul ingrijit de dansa era plin de placinte crescute si rumenite. si mananca fata la placinte, apoi isi mai ia cateva la drum si porneste. Cand mai incolo, numai iaca fantana grijita de dinsa era plina pana la gura cu apa limpede cum ii lacrima, dulce si rece cum ii gheata. Pe colacul fantanii erau doua pahare de argint, cu care a baut apa pana s-a racorit. Apoi a luat paharele cu sine si a pornit inainte. si mergand mai departe, iaca parul ingrijit de dansa era incarcat de pere galbene ca ceara, de coapte ce erau si dulci ca mierea. Parul vazand pe fata, si-a aplecat crengile si ea a mancat la pere si a luat la drum cat i-a trebuit. De colo mergand mai departe, iaca se intalneste cu catelusa, care acuma era voinica si frumoasa, iara la gat purta o salba de galbeni, pe care a dat-o fetei ca multumire pentru ca a vindecat-o de boala.
si de aici, fata tot mergand inainte, a ajuns acasa la tatal sau. Mosneagului cand a vazut-o, i s-au umplut ochii de lacrimi si inima de bucurie. Fata atunci scoate salba si paharele de argint, apoi deschizand lada impreuna, nenumarate herghelii de cai, cirezi de vite si turme de oi ies din ea, incat mosneagul pe loc a intinerit, vazand atatea bogatii.

Iara baba a ramas oparita si nu stia ce sa faca de ciuda. Fata babei atunci si-a luat inima in dinti si a zis:
- Lasa mama, ca nu-i pradata lumea de bogatii, ma duc sa-ti aduc si eu mai multe.
si cum zice, porneste cu ciuda si merge si ea cat merge, tot pe acelasi drum, pe unde fusese fata mosneagului, se intalneste si ea cu catelusa cea slaba si bolnava, da si ea de parul cel ticsit de omide, de fantana cea seaca si parasita, de cuptiorul cel nelipit. Dar cand o roaga sa ingrijeasca de dansele, ea le raspunde cu ciuda si in bataie de joc:
- Da cum nu! Ca nu mi-oi festeli eu manutele tatucutii si a mamucutii!
si mergand ea tot inainte, a ajuns apoi si la sfanta Duminica. Dar si aici s-a purtat tot ursuz, cu obraznicie si prosteste. Ea a oparit toti copii de tipau si fugeau nebuni de usturime si de durere. Apoi bucatele bune le-a facut afumate, arse si sleite, de nu mai era chip sa le poata manca cineva. Cand a venit sfanta Duminica de la biserica, s-a pus mainile-n cap de ceea ce a gasit acasa. Apoi i-a pus si ei sa se suie in pod, sa-si aleaga de acolo o lada care i-o placea si sa se duca in plata lui Dumnezeu. Fata s-a suit si s-a ales lada cea mai noua si mai frumoasa. Apoi cum se da jos din pod cu lada, nu se mai duce sa-si ieie ziua buna si binecuvantare de la sfanta Duminica, ci porneste ca de la o casa pustie si se tot duce inainte. si mergea de-i paraiau calcaiele de frica sa nu se razgandeasca sfanta Duminica, si sa porneasca dupa dansa s-o ajunga si sa-i ieie lada.
si cand ajunge la cuptior, frumoase placinte erau intr-insul. Dar cand s-apropie sa ieie dintr-insele, focul o arde. La fantana asisderea paharutele de argint, nu-i vorba, erau si fantana plina cu apa pana-n gura, dar cand a vrut sa puie mana pe pahar, paharele pe loc s-au cufundat, apa din fantana intr-o clipa a secat si fata de sete s-a uscat! Cand a trecut prin dreptul parului, parca era batut cu lopata de pere multe ce avea, dar s-a facut de o mie de ori mai inalt de cum era, de-i ajunsese crengile in nouri. Mergand mai inainte cu catelusa s-a intalnit, salba de galbeni avea si acum la gat, dar cand a vrut sa i-o ieie, catelusa a muscat-o, de i-a rupt degetele.

in sfarsit, cu mare greu, a ajuns si ea acasa la mama-sa, dar si aici nu le-a ticnit bogatia, caci deschizand lada, o multime de balauri au iesit dintr-insa si pe loc au mancat-o pe baba cu fata cu tot, de parca n-au fost pe lumea asta si apoi s-au facut nevazuti cu lada cu tot.
Iar mosneagul a ramas cu nenumarate bogatii si a maritat pe fiica-sa dupa un om bun si harnic.


Fata mosului si fata babei


Aceasta pagina a fost accesata de 2530 ori.