Fat-Frumos,fiul iepei

Fat-Frumos,fiul iepei

de Ion Creanga


Amu, cica era odata un om, care avea o iapa. si intr-o zi vroia omul sa bage iapa in ocol, si ea nu vrea nici in ruptul capului; si inciudandu-se omul pe dansa incepu a o bate. Atunci iapa a sarit peste gardul de razlogi si a fugit intr-o padure departata. Iapa era a fata si, peste noapte, a fatat un baiet in loc de manz, care baiet s-au chemat Fat-Frumos, Fiul Iepei. si baiet ca acela nici ca mai era altul prin meleagurile acele: era frumos si crestea ca din apa; cat crestea el intr-o zi, altul crestea intr-un an. si cand a implinit anul, socotind baietul, in gandul sau, ca-i destul de voinic, s-a dus prin codru si a chitit un copac care era mai gros, pe care a vrut sa-l smulga din pamant, dar n-a putut.

Vazand el ca s-a incurcat in slabaciune, s-a intors plin de mahnire la ma-sa si a rugat-o sa-i mai deie inca un an de zile tata. Ma-sa l-a mai lasat un an de zile sa suga, si la anul, ducandu-se baietul iar in codru la stejarul cu pricina si umflandu-l in brate, l-a smuls din pamant ca pe o burueana si l-a zvarlit intr-o tiharaie ca pe-o surcica. Apoi, indata s-a dus la ma-sa si i-a zis:

- Mama, de-acum inainte ma duc sa-mi caut niste tovarasi dupa gandul meu, ca sa fac si eu vo isprava in lume.

si cum a zis, a si pornit. si mergand el prin codri, de naduh ce era si de osteneala, a insatat si nu gasea nicairi apa sa beie; dar tot horhaind el incoace si incolea, de la o vreme a dat peste un parau grozav de tulbure.

- Dar aist pacat! Oare ce sa fie de vine apa cu mal in doua pe asa seceta mare? zise Fat-Frumos. si mergand el pe scursura paraului, tot in susul apei, ca sa afle care-i pricina, numai iaca ce vede un om care naruia muntii, sfarma bolovani in mana, de-i facea tarna, si apoi ii arunca in parau. Fat-Frumos, vazand ca omul acesta tulbura apa, s-apropie de dansul si-l intreaba rastit:

- Ma, da' cu asta t-ai gasit de jucat? Pentru ce naruiesti muntii si tulburi apele?

- Iaca vorba! Da' ce ai tu? Aista-i mestesugul meu; nu stii ca ma cheama Sfarma-Peatra? Sa nu cumva sa mai blestesti ceva din gura, c-acus te sfarm si pe tine!

- Pe mine? Pesemne tu n-ai auzit inca de Fat-Frumos, Fiul Iepei?

- N-am auzit nici de tretinul iepei, necum de Fiul Iepei! zise Sfarma-Peatra, zambind pe sub mustete.

- inca te faci a rade? Las' ca te fac eu acus sa razi manzeste. Hai la lupta, fartate, sa-ti arat eu cine-i Fiul Iepei.

- Bucuros; da' din ce vrei? Din lupta sa ne luptam, ori din sabii sa ne taiem?

- Ba din lupta, ca-i mai dreapta, zise Fiul Iepei.

Atunci Sfarma-Peatra, umflandu-l pe Fiul Iepei in brate, l-a izbit de pamant, de-a intrat pana-n genunchi. Fiul Iepei se scoala de jos, insfaca si el pe Sfarma-Peatra si, cand il tranteste o data, il cufunda pana-n brau. Sfarma-Peatra se scoala de jos manios si, cand mai apuca o data pe Fiul Iepei in brate, il tranteste, de se cufunda pana subsuori. Atunci Fiul Iepei se scoala si de jos infuriet si, cand mai tranteste si el o data pe Sfarma-Peatra, il cufunda pana-n gat, iute ii ie palosul si vre sa-i reteze capul. Sfarma-Peatra, vazandu-se atunci in primejdie, se roaga de iertare si zice ca se prinde frate de cruce cu Fiul Iepei si-i va da ascultare la tot ce i-a poronci. Fat-Frumos il iarta si, scotandu-l din pamant, ii da palosul sa-l sarute, si apoi pornesc impreuna. si mergand ei cateva zile tot prin codru, Fiul Iepei a bagat de sama, pe unde mai mersese el, ca copacii, cari erau atunci drepti, acum sunt strambi, si cei strambi, drepti. Vazand el asta, zice catra Sfarma-Peatra:

- Ma, da' oare ce dracul sa fie, de copacii aistia din drepti se fac strambi si din strambi, drepti?

- stiu eu ce bazdaganie sa mai fie si asta? zise Sfarma-Peatra.

si mergand ei inainte, tot mirandu-se de asta, numai iaca ce vad un om care tocmai atunci apucase un copac mare de varf si-l stramba, ca sa faca din el o cujba de pus ceaunul. Fiul Iepei il intreaba:

- Ma, de ce te-ai apucat tu de slutit copacii?

- Da' ce ai tu cu asta? Acesta-i mestesugul meu. Nu stii ca ma cheama Stramba-Lemne si, de-i mai cracni ceva, acus te stramb si pe tine.

- Ce-ai zis, sa ma strambi? D-apoi se vede ca tu n-ai auzit inca de Fiul Iepei, Fat-Frumos.

- Nici n-am auzit si nici nu vreu s-aud, zise Stramba-Lemne, indarjindu-se.

- Apoi, daca n-ai auzit, hai la lupta, sa te fac eu ca s-auzi!

- Bucuros! Asta asteptam si eu! Hai! Din lupta sa ne luptam, ori din sabii sa ne taiem?

- Ba din lupta, ca-i mai dreapta, zise Fat-Frumos.

Atunci Stramba-Lemne apuca pe Fiul Iepei in brate si-l tranteste de se cufunda pana-n glezne. Fiul Iepei, radicandu-se de jos, apuca si el pe Stramba-Lemne. si cand il tranteste, se cufunda pana-n genunchi. Stramba-Lemne se ridica manios si, apucand pe Fat-Frumos, il izbeste de se cufunda pana-n brau. Atunci Fiul Iepei se radica si el furios si, cand apuca pe Stramba-Lemne, il tranteste de se cufunda pana-n gat, scoate iute palosul si vre sa-i rateze capul. Dar Stramba-Lemne, vazandu-se in primejdie, se roaga de iertare, zicand ca se prinde si el frate de cruce cu Fat-Frumos si-i va da ascultare la tot ce-i va poronci. Lui Fat-Frumos facandu-i-se mila, l-a iertat si pe acesta, l-a scos din pamant, i-a dat palosul sa-l sarute si apoi a pornit si s-a dus impreuna cu dansii la ma-sa. si cum a ajuns, i-a zis:

- Mama, de-acum inainte, ramai sanatoasa, ca eu mi-am gasit tovarasi si ma duc cu dansii in lumea lui D-zeu. Iaca-ti dau naframa asta, si cand ii vede trei picaturi de sange pe dansa, sa stii ca atunci am murit si sa vii sa ma cauti. si cum a zis aceste, a si pornit cu tovarasii sai.

si tot mergand ei zi si noapte prin paduri si codri pustii, intr-o tarzie vreme au dat de niste curti foarte mari si frumoase. si ducandu-se ei acolo si intrand inlauntru, n-au vazut pe nimene, ci numai o masa intinsa, plina cu fel de fel de bucate. si fiind ei grozav de flamanzi, s-au pus sa manance. Bucatele erau foarte bune si gustoase, dar nu se pricepeau ei cine sa li fi facut, caci, dupa cum va spun, nu vazuse acolo pe nimine. Dupa ce s-au saturat ei bine, au pornit la vanat, si apoi, in toate zilele, pe vremea aceea, veneau de mancau domneste si iar se duceau la vanat.

Dar, de la o vreme incoace, au bagat ei de sama ca bucatele nu mai sunt asa de bune ca mai inainte si se mirau ce sa fie oare. si stand ei pe ganduri, Fat-Frumos zise:

- Fratilor, mie mi se pare ca bucatele aiestea-s pripite, si trebuie sa fie ceva la mijloc. Ia sa ramai tu, mai Stramba-Lemne, si sa vezi care-i pricina. Ca noi ne ducem la vanat, si mane, cand ne-om intoarce, sa ni dai raspuns.

si cum pornesc ei, Stramba-Lemne se face o surcica si se pune sub laita. Nu trece multa vreme la mijloc, si numai iaca ce vede el o pocitura intrand pe usa: la stat de-o palma si cu barba de-un cot, cu capul cat nuca, cu ochii cat talgerele, cu manele cat fusele, cu picioarele cat drugii si cu sezutul cat o fata de arie. Acesta era Statu-palma-barba-cot, uriesul zmeilor. si cum intra pe usa, o data ie un topor si se duce drept la surcica s-o buchisaza bine cu muchea toporului. Pe urma se asaza la masa: si-ntr-o clipa linge tot ce era pus pe dansa. Apoi iese si se duce, el stie unde.

Cum s-a dus zmeul, numai iaca se scoboara din pod, printr-un loc tainic, trei zane frumoase si repede fac alta bucate, le pun pe masa, si apoi zanele se fac nevazute.

Stramba-Lemne, stalcit cum era, vedea de sub laita tot ce se petrecea, dar il luase frica si nu mai avea nici o putere.

Nu mult dupa aceasta, iaca vin si Fat-Frumos cu Sfarma-Peatra de la vanat. si intrand in casa, incep a striga :

- Unde esti, mai Stramba-Lemne?

- Ia aici sunt si eu, si, stalcit ca vai de el, iesind de sub laita, incepu sa le povesteasca ce i s-a intamplat.

Vazand Fat-Frumos ca Stramba-Lemne n-a facut nici o isprava, a hotarat ca sa ramaie de panda Sfarma-Peatra, iara el si cu Stramba-Lemne au pornit la vanat. si cum s-au dus ei, Sfarma-Peatra se facu o pietricica si se puse sub laita; si nu trece mult, si numai iaca vede intrand pe usa pocitura de Statu-palma-barba-cot, care ie toporul, se duce de-a dreptul la petricica si, dupa ce-o buchisaza si pe dansa bine, apoi sa pune la masa si mananca. Dupa ce s-a saturat, a iesit si s-a dus in treaba lui. Iaca zanele iar se coboara, fac iute alte bucate, le asaza pe masa si apoi iarasi se fac nevazute.

Cand se intorc Fat-Frumos si cu Stramba-Lemne de la vanat, gasesc pe Sfarma-Peatra stalcit ca vai de el. Il intreaba ce-a vazut. Dar n-a spus nici el mai mult decat tot ceea ce spusese si Stramba- Lemne.

- Mai! da' ticaiti mai sunteti, zise Fiul Iepei. Degeaba va mai laudati voi cu strambatul lemnelor si cu sfarmatul petrilor, daca n-ati putut prinde o onanie ca aceea si niste femei. Ia sa raman eu acum, si duce-ti-va voi la vanat, sa vedem ce are sa fie.

Atunci tovarasii lui pornesc, iara Fat-Frumos se face un palos si se pune in cuiu dupa usa. Nu trece mult la mijloc, si iaca Statu-palma-barba-cot vine cu o falca in ceriu si cu una in pamant, si cum intra pe usa, Fat-Frumos sare iute din cuiu, apuca pe Statu-palma-barba-cot si, scotandu-l afara, il duce la un copac gros, pe care crapandu-l de-a lungul cu palosul, il baga pe Statu-palma cu barba in crapatura, si apoi scotand palosul, copacul se stranse la loc, si pocitura ramase prins cu barba in copac. Apoi Fat-Frumos, intorcandu-se in casa, se sui prin locul tainic ca sa prinda zanele. Ele, cum l-au vazut, au vrut sa fuga, dar n-au avut cand, caci Fat-Frumos ca fulgerul a fost langa ele si le-a prins. Tocmai atunci iaca intra si tovarasii lui.

- Ei, ei, mai fratilor, iaca cine ne facea noua bucate, s-apoi inca sa vedeti cine manca pe cele bune. Sa stam mai intai la masa, si apoi va voiu arata eu ce face frumuselul oaspete.

Se pun cu totii la masa si, dupa ce ospateaza in ticna, apoi se scoala si se duc la copac. Dar, cand colo, vad ca copacul era smuls din pamant. Se uita ei in toate partile si numai iaca Fiul Iepei zareste pe Scaraoschi suindu-se in vazduh cu copacul atarnat de barba...

- Ei, las' ca oiu pune eu vrodata mana pe tine! striga Fat-Frumos infuriet. Iara Statu-palma-barba-cot raspunse:

- Sa ne intalnim la gura iadului de-acum intr-un an, si cum au zis, nu s-au mai vazut.

Dupa asta, Fat-Frumos a luat de sotie pe zana cea mai mica, care era cea mai frumoasa din toate. Pe cea mijlocie o dadu de sotie lui Sfarma-Peatra, iar pe cea mai mare, lui Stramba-Lemne.

La saptamana dupa ce s-au insurat ei, Fat-Frumos si cu tovarasii sai fiind dusi la vanat, au venit la dansii acasa trei fii ai lui Statu-palma-barba-cot, au furat zanele, s-au facut nevazuti cu dansele si le-au luat lor de neveste. si cand s-au intors Fat-Frumos si cu ai sai de la vanat, ie neveste, daca ai de unde! Nu se pricepeau ei unde sa fie! si vazand ca nu mai vin de nicairi, au inceput sa le caute peste tot locul, dar negasindu-le, se pusera pe ganduri, si indata ii veni in minte lui Fat-Frumos ca Uriesul Zmeilor trebuie sa-i fi facut sotia. si asa s-a hotarat Fiul Iepei sa plece numaidecat la gura iadului, ca sa intalneasca pe Statu-palma-barba-cot. si luandu-si tovarasii, au pornit. si mergand ei cale lunga sa li-ajunga, au trecut peste noua mari si peste noua tari, calcand codri si pustietati ingrozitoare. si, in sfarsit, dupa multa truda si primejdii, pe care numai niste voinici ca dansii au putut sa le infrunte, au ajuns la gura iadului tocmai in ziua cand se implinise anul de cand Statu-palma-barba-cot scapase din manele lui Fat-Frumos cu copacul atarnat de barba. Statu-palma-barba-cot il astepta afara cu toata oastea lui, care era cata frunza si iarba, de nu mai incapea pe locurile acele.

Fat-Frumos, vazand atata amar de oaste, intreba pe Stramba-Lemne cat poate sa taie. Stramba-Lemne raspunse ca poate sa taie pana ce va ajunge sangele la brau, si atunci moare si el.

- Dar tu, Sfarma-Peatra, ce putere ai?

- Eu pot sa taiu pana ce va ajunge sangele subsuori, si atunci moriu si eu.

- Dar tu, mai Fat-Frumos, cat poti taie? intrebara ceilalti.

- Apoi eu pot sa taiu pana deasupra capului, cat oiu pute ajunge cu varful palosului, si pana ce-a trece sangele de-un cot deasupra palosului, s-apoi atunci moriu si eu.

- Daca-i asa, incep eu, zise Stramba-Lemne, s-odata si-ncepu a taie la zmei, de-i potopea si cand sangele ajunse pana la brau, Stramba-Lemne cazu jos si muri.

Atunci Sfarma-Peatra incepu a taie inainte, pana ce ajunse sangele subsuori, si apoi cazu si el mort.

Venind acum si randul lui Fat-Frumos, incepu si el a taie inainte, pana ce s-a radicat sangele de un cot mai sus de varful palosului, si atunci numaidecat cazu si el mort.

in acest timp, numai iaca sa si arata pe naframa cele trei picaturi de sange despre care spusese Fat-Frumos mane-sa, cand a pornit de acasa. si cunoscand iapa ca acesta este semnul perderei fiului sau, a si pornit in graba sa-l caute. si fiind ea nazdravana, dupa multa truda si cautare, l-a si aflat; si imprastiind sangele cu picioarele, sufla asupra fiului sau, si atunci el a inviet. si deschizand ochii si vazand pe ma-sa langa dansul, zise:

- Doamne, mama, Doamne! din greu mai adormisem...!

- Dormeai tu, fatul meu, mult si bine, daca nu eram eu sa le inviez, dragul mamei.

- Mama, inviaza incai si pe Sfarma-Peatra, care s-a luptat voiniceste alature cu mine si n-a jignit pana acum intru nimic fratasca noastra tovarasie, caci nu mai pot trai fara de dansul. Ea se indupleca de rugamintele fiului sau, sufla si asupra lui Sfarma-Peatra si-l invie si pe dansul.

- Dar pe Stramba-Lemne, mama, ai sa-l lasi pentru vesnicie sa zaca fara suflare in noroiul acest de sange inchegat? inviaza-l si pe dansul, caci si el, sarmanul, s-a pus viata in primejdie pentru sfanta noastra tovarasie.

Atunci ma-sa ofta si zise:

- Dragul mamei, drag! eu am avut numai trei suflete si daca l-oiu mai da si pe acesta, cu ce mai raman? Atunci trebuie sa moriu!

- Mama! zise Fat-Frumos, d-ta esti de acum batrana; da si sufletul acesta lui Stramba-Lemne, si t-oiu face o ingropare frumoasa, iara mormantul ti l-oiu acoperi cu flori.

Atunci iapa, induiosata de cuvintele fiului sau, sufla si asupra lui Stramba-Lemne, care pe loc invie, iara ea si cazu jos, moarta! Fat-Frumos o ingropa dupa fagaduinta si-i presura flori deasupra mormantului.

Dupa aceasta facura ei un harzob, cu care sa-si deie drumul in iad, pentru a-si cauta nevestele, caci numai in iad nu le cautase, si tocmai acolo trebuiau sa fie.

si cum mantuira ei de facut harzobul, Fat-Frumos zise lui Stramba-Lemne sa-si dea el mai intai drumul si, daca nu va pute suferi sa ajunga pana jos, sa scuture tare de harzob, si atunci ei il vor trage afara. Stramba-Lemne se si pune in harzob, si tovarasii lui incep sa-l sloboada, cu incetul, dar nu ajunge pana pe la jumatate si si scutura de harzob. Atunci tovarasii trasera harzobul afara, si, intreband pe Stramba-Lemne de ce a scuturat, el spuse ca se cutremura iadul de suieraturi si urlete ingrozitoare, " de m-am spariet".

Atunci Fat-Frumos hotari ca sa se scoboare Sfarma- Peatra, care se si puse in harzob, zicand ca sa-l scoata si pe dansul cand va scutura. si dandu-i ei drumul, cand a ajuns pe la jumatate, a inceput si el a scutura. Atunci tovarasii lui il scoasera afara, si, intrebandu-l de ce a scuturat, a spus si el tot aceea ce spusese si Stramba-Lemne.

Vazand Fat-Frumos ca tovarasii lui sunt asa de fricosi, se hotari sa se coboare el singur si li spuse ca lui, de ce va scutura mai tare de harzob, de ce sa-i dea drumul mai afund; si cand nu va mai scutura de fel, sa stie ei ca el a ajuns jos si ca sa-i astepte acolo pana ce se va intoarce cu zanele. si cum a zis, s-a si pus in harzob, iara tovarasii lui au inceput sa-i deie drumul. si de ce scutura el mai tare, de ce-i dadeau si ei drumul mai afund, pana ce, in sfarsit, a ajuns in fundul iadului. Ajungand aici, se mai odihni putin si apoi porni sa caute nevestele. si tot mergand el inainte, iaca vede niste curti mari, si, apropiindu-se de dansele, numai iaca ce da de zana cea mai mare, care spala niste camesi la fantana. Cum se vazura, se imbratosara si, intrand in casa, Fat-Frumos intreba pe zana ca ce putere are zmaul ei si unde se afla el acum. Ea spuse ca-i dus la vanat si, cand se intoarce, zvarle buzduganul de trei mile de loc si izbeste drept in poarta, din poarta in usa, si din usa se pune in cuiu, si atunci bucatele trebuie sa fie nici reci, nici calde, cum is mai bune de mancare. si cum vorbeau, se si aude buzduganul izbind in poarta, din poarta in usa, si din usa se pune in cuiu. Atunci zana, spaimantata, zise lui Fat-Frumos: Fa-te ce te-i face, ca te prapadeste zmaul!

- Da' ca doar n-am inviet eu din morti, ca sa mai mor si de mana unui cane de zmau! s-odata ie buzduganul din cuiu si-l zvarle inapoi de sese mile de loc si apoi iesa in calea zmaului, punandu-se de panda sub podul de arama, care se afla la poarta curtei.

Zmaul, vazand ca buzduganul trece inapoi pe la urechea lui cu atata putere, ofta si zise: Mai, da' grei oaspeti trebuie sa mai fie la mine acasa! Apoi, intorcandu-se dupa buzdugan, il ia si porneste spre casa. si, cand la podul de arama, calul zmaului incepu a forai si a da inapoi. Atunci zmaul dadu pinteni calului si zice: De! cal zalud, manca-t-ar corbii carnea si lupii oasele! ca doar stiu ca nu-i Fiul Iepei, Fat-Frumos pe aici.

- Ba, daca il cauti, il gasesti si pe aici, raspunse Fat-Frumos, iesind de sub pod. Asa-i ca mi-ai incaput in gheare, cine de zmau ce esti! Gandeai ca nu te-oiu gasi? Hai la lupta, sa te invat eu cum sa mai furi nevestele altora!

- Din lupta sa ne luptam, ori din sabii sa ne taiem? zise zmaul.

- Ba din lupta, ca-i mai dreapta, zise Fat-Frumos.

si descalecand zmaul, s-apucara la lupta si se luptara ei o zi de vara pana-n sara, si, pe la asfintitul soarelui, Fat-Frumos birui pe zmau si-l lasa mort la pamant, dupa care il hacui in bucati cu cal cu tot, facand dintr-insii doua gramezi. Apoi intra in casa si spuse zanei ca a scapat-o de zmau si sa fie gata de drum, cand se va intoarce pe acolo, caci el se duce sa scape si pe celelalte surori ale sale de la canii de zmei,

Zana il indrepta incotro sa apuce, ca sa gasasca mai degraba pe sora-sa cea mijlocie, si Fat-Frumos, fara multa zabava, isi lua ziua buna si porni. si mergand el incotro ii aratase, pe la ameaza iaca vede niste curti si mai frumoase decat cele dintai. si apropiindu-se de dansele, da si de zana cea mijlocie, care si ea tocmai spala niste camesi la fantana. Cum se vazura amandoi, se imbratosara. si intrand in casa, Fat-Frumos intreba pe zana ca' ce putere are zmaul ei si unde se afla el acum. Ea raspunse ca-i dus la vanat si, cand se intoarce, zvarle buzduganul de sese mile de loc si izbeste in poarta, din poarta in usa, si din usa se pune in cuiu. si atunci bucatele trebuie sa fie nici reci, nici calde, cum is mai bune de mancat. Pe cand inca vorbeau ei, se si aude buzduganul izbind in poarta, din poarta in usa, si din usa se pune in cuiu. Atunci zana zise inspaimantata:

- Ascunde-te, Fat-Frumos, ca, de te-a gasi zmaul aici, te face mii si farame.

- Ba l-oiu farma eu, cum am farmat si pe canele de frate-sau, zise Fat-Frumos, care si ie buzduganul din cuiu si, iesind afara, il zvarle inapoi de 12 mile de loc. si apoi iese in calea zmaului, punandu-se de panda sub podul de argint de la poarta.

Zmaul, vazand ca buzduganul sau trece inapoi cu atata putere, suspina si zise: Da' grei oaspeti trebuie sa mai fie acasa la mine, de vreme ce mi-au tramis buzduganul inapoi! Apoi, intorcandu-se si el dupa buzdugan, il ie si porneste cu dansul spre casa. Cand la podul de argint, calul zmaului incepe a sari in doua picioare, a forai si a da inapoi. Atunci zmaul infuriet ii da pinteni si zice: De! cal nebun, manca-t-ar corbii carnea si lupii oasele! De ce te temi? Ca doar stiu ca nu-i Fat-Frumos, Fiul Iepei, pe aici!

- Ba, daca-l cauti, il gasesti si pe-aici, raspunse Fat-Frumos, iesind de sub pod. Asa-i ca mi-ai incaput in laba, cane de zmau ce esti? Hai la lupta, sa te-nvat eu cum sa mai furi nevestele altora!

- Din lupta sa ne luptam, ori din sabii sa ne taiem? zise zmaul.

- Ba din lupta, ca-i mai dreapta, zise Fat-Frumos.

si luandu-se la lupta, se luptara ei doua zile de-a randul, si a doua zi, tocmai pe la asfintitul soarelui, FatFrumos biruieste pe zmau si-l taie in bucati cu cal cu tot, de face dintr-insii alte doua gramezi.

Dupa aceea se duce in casa si spune zanei ca a scapat-o si pe dansa de canele de zmau si ca sa fie gata de drum, pe cand se va intoarce pe aici, ca el se duce sa scape si pe nevasta lui de canele de zmau, cel mai mare. Zana il indrepta incotro sa apuce, ca sa gasasca mai degraba pe sora-sa cea mica. si Fat-Frumos, fara multa zabava, isi ie ziua buna si porneste. si mergand el incotro ii aratase, pe la pranzul cel mare iaca vede niste curti mult mai frumoase decat cele ce vazuse pana acum. si apropiindu-se de dansele, numai iaca ce vede si pe iubita lui sotie, care tocmai acum ghilea si ea niste panza la fantana. Cum se vazura amandoi, se imbratosara, cu ochii inecati in lacrami, si, intrand in casa, Fat-Frumos intreba ca' ce putere are zmaul ei si unde se afla el acum.

Ea spuse ca-i dus la vanat si, cand se intoarce, zvarle buzduganul de 12 mile de loc si izbeste-n poarta; din poarta-n usa, si din usa se pune in cuiu. si-atunci bucatele trebuie sa fie nici reci, nici calde, cum is mai bune de mancare. si cand spunea ea acestea, se si aude buzduganul izbind in poarta, din poarta in usa, si din usa se pune in cuiu. Atunci zana, cuprinsa de spaima, imbratosaza pe Fat-Frumos si-i zice: Fa-te ce te-i face, ca, de te-a gasi zmaul aici, te prapadeste!

- Ba l-oiu prapadi cu, cum am prapadit si pe cei doi cani de frati ai lui. s-odata si ie buzduganul din cuiu si-l zvarle inapoi de 24 de mile de loc, si apoi iesa in calea zmaului, punandu-se de panda sub podul de aur de la poarta.

Zmaul, vazand ca buzduganul sau trece inapoi cu atata putere, zise ingrijit: Mai, da' grei oaspeti trebuie sa mai fie la mine acasa, de s-a intors buzduganul inapoi cu atata putere! Apoi, intorcandu-se dupa buzdugan, il ia si porneste cu dansul spre casa. si, cand la podul de aur, calul zmeului incepe a sari, a forai si a da inapoi. Atunci zmaul da pinteni calului si zice: De! cal nebun, manca-t-ar corbii carnea si lupii oasele! ca doar stiu ca nu-l Fiul Iepei, Fat-Frumos pe aici.

- Ba, daca-l cauti, il gasesti si pe-aici, raspunse FatFrumos, iesind de sub pod. Asa-i ca mi-ai incaput in laba, cane de zmau ce esti? Hai la lupta, sa te-nvat eu cum sa mai furi nevestele altora!

- Din lupta sa ne luptam, ori din sabii sa ne taiem? zise zmaul.

- Ba din lupta, ca-i mai dreapta, zise Fat-Frumos. si luandu-se la lupta, se luptara ei trei zile si trei nopti de-a randul. si a treia zi pe la ameaza, cand ardea soarele mai tare, inca luptandu-se ei, de aprinsi ce erau, din gura lui Fat-Frumos iesea o para verde, iara din gura zmaului iesea o para rosie; si tocmai pe atuncea trecea pe deasupra lor un vultur. Zmeul, cum il vede, zice:

- Vultur, vulturas! Du-te si ada doua picaturi de lapte, una rece si una calda; pe cea rece toarn-o pe mine, iar pe cea calda toarn-o pe canele ist de Fat-Frumos, ca t-oiu da un hoit sa mananci.

Atunci Fat-Frumos ii zice si el :

- Vultur, vulturas! Du-te de ada doua picaturi de lapte, una rece si una calda; pe cea rece toarn-o pe mine, iar pe cea calda, pe canele ista de zmau, ca t-oiu da sese hoituri sa mananci.

Vulturul, cum aude aceasta, alerga iute si-ntr-o clipa aduce cele doua picaturi de lapte: pe cea rece o toarna pe Fat-Frumos, de se racoreste, iar pe cea calda o toarna pe zmau, de se aprinde si mai tare. si atunci Fat-Frumos birui pe zmau, scoase palosul si-l taie in bucati cu cal cu tot, de facu dintr-insii iar doua gramezi. Dupa aceasta intra in casa si spuse nevestei lui ca a scapat-o si pe dansa. Apoi, luand-o cu dansul, se duse pe la celelalte surori, le lua si pe ele si apoi cu totii se dusera la gura iadului. Harzobul era scoborat, si Fat-Frumos scutura tare de el, ca sa dea de stire tovarasilor lui ca a sosit. Apoi punand zanele cate pe una in harzob, tovarasii le trasera afara. Venind acum randul sa scoata si pe Fat-Frumos, el, care era nazdravan, stia ca tovarasii lui vreu sa-l pearda, si de aceea, in loc sa se puie el, puse un bolovan mare in harzob, si tovarasii incepura a-l trage afara, dar, cand ie la jumatate, fratii lui de cruce ii dadura drumul cu harzob cu tot, socotind ca de acum inainte l-au prapadit.




Fat-Frumos,fiul iepei


Aceasta pagina a fost accesata de 5583 ori.