Misiunea preotului la sate

Misiunea preotului la sate

de Ion Creanga


Toti satenii pronunta cu drag cuvintele de mosu popa ori nanasu parinte; prin urmare, toti vad in pastoriul lor sufletesc un tata iubit, un parinte bun, precum se si cade sa fie.

Cum trebuie insa ca acest proclamat parinte sa conduca pe sateni, ce cu mindrie si dragoste se numesc ei singuri copii lui, dindu-i toata stima ce se cuvine unui parinte?

Mai intai de toate, preotul satean trebuie sa-si inceapa cariera sa cu blindeta si devotament, sa fie un model de moralitate si de munca, fara de cari misiunea lui nu va pute produce roada buna niciodata. Inima lui trebuie sa fie totdeauna deschisa, sfaturile lui cele bune sa fie o comoara nesfirsita. Prin aceste mijloace increderea poporenilor fiind cucerita in timp foarte scurt, preotul trebuie apoi sa stie profita repede si in mod rational de aceasta favorabila imprejurare, pentru a pune temelie solida misiunei sale de conducator si parinte al poporului, care i s-a incredintat de catra D-zeu si natiune.

Pentru ca preotul la sate sa-si poata indeplini misiunea cu destula demnitate, trebuie sa fie, mai nainte de toate, un econom bun, silitor si muncitor, care sa intruneasca totodata aceste trei calitati indispensabile unui apostol: sa fie invatator bun si constientios, doftor fara sete de argint si judecator impartial. Aceste trei calitati posedate, succesul misiunei preotesti este pe deplin asigurat.

Precum am zis, infatosarea preotului pentru intaia oara intre poporeni trebuie sa fie astfel, ca sa faca o buna impresiune asupra lor si sa le cistige simpatia si increderea. Aceste vor constitui o arma puternica, care-i va servi misiunea de minune. Pornit pe aceasta cale, preotul trebuie sa viziteze de-a rindul pe toti fiii sai sufletesti. Cind un preot se iveste pentru intaia oara in comuna sa, el este vizitat, daca nu de catra toti, cel putin de o mare parte a poporenilor sai. Datoria lui este ca sa le intoarca aceasta vizita, intrind in casutele poporenilor, cari se vor simti foarte onorati prin asta maniera parinteasca si obligatoare. Aceasta intrare a sa in casele poporului sa fie insa insotita de sfaturi si invataturi sincere. Cu aceasta ocaziune, preotul mai intai de toate trebuie sa puna in vederea satenilor si sa le laude frumusetele locului, sa le esplice in mod poporal placerile si foloasele ce pot trage din natura ce-i incunjoara si de care lor mai mult decit la toti le este dat a se bucura. Pintre aceste conversari apoi sa amestece anecdote morale, esemple de iubire reciproca si dreptate si sa le nareze cite un pasagiu mai glorios din istoria stramosilor, prin cari sa destepte intr-insii macar cit de putin constiinta nationala, atit de amortita. Dupa aceste, preotul sa faca poftire tuturor de-a rindul, cu barbati si femei, cu batrini si tineri, ca sa vina dumineca cea mai de aproape cu totii la biserica, deoarece are sa le spuna ceva frumos si folositor. Atentia lui apoi sa se concentreze mai ales asupra scoalei, daca esista; sa intre in mijlocul copiilor, sa le spuna cite-o rugaciune frumoasa si sa-i invete a pastra dragoste si supunere catra toti oamenii. Acesti copii apoi, la reintoarcerea lor acasa, vor spune parintilor lor ce frumos li-a vorbit popa, si acesta va cistiga pentru dinsul si mai mult inca simpatia si increderea poporenilor. Astfel apoi in duminica viitoare, satenii, imbracati in costumele lor nationale sarbatoresti, se vor afla desigur la biserica cu totii, dimpreuna cu femeile si copilasii lor, si se vor grupa in jurul preotului pentru a asculta ceea ce le-a promis. Atunci preotul, investit in hainele sacerdotale, sa faca apoi o intreruptie pe la mijlocul liturghiei si, cu o cautatura blinda, dar serioasa totodata, sa inceapa c-un limbagiu poporal si clar a vorbi cam astfel:

"Fiii mei! Eu aici infatosez pe Domnul nostru Is. Christos, care va zice prin gura mea: Iubiti-va unii pe altii, precum eu v-am iubit pe voi, caci de pe aceasta, va vor cunoaste toti ca sunteti crestini, daca veti ave dragoste intre voi! - Dragii mei, toti avem trebuinta unii de altii: cei saraci de cei bogati si cei bogati de cei saraci. Cind cei bogati va inlesnesc la trebuinta, voi cei mai putin avuti nu crutati bratele voastre pentru a le veni intr-ajutor, cind aceia va cheama. Nu pizmuiti fericirea vecinului vostru, caci si el, ca si voi, a cistigat-o prin sudoare si buna iconomie. Siliti-va ca, prin harnicia si cinstea voastra, toti sa va faceti deopotriva. - Iubitii mei! Iata, fiii vostri, ingrijiti de d. invatator, care asemenea este parintele lor si fratele nostru, caci el le da hrana mintii si a inimei, in curind vor sti a ceti, a scrie, a socoti si a se ruga lui D-zeu. Ei vor sti peste putin si va vor povesti lucruri frumoase despre iubita noastra tara si despre D-zeu. Nu intirzieti dara a-i da la invatatura si nu crutati nimica pentru invatatorul lor, caci prin invatatura ei se vor face si mai buni la inima si mai luminati la minte. Ei vor sti sa inteleaga mai bine care este dreptul lor, pentru a si-l pute apara. Ei vor sti munci mai bine pamintul, din care vor trage foloase mai mari; ei vor sti sa-si ingrijasca vitele, de la cari atirna in parte hrana lor de toate zilele; in scurt, ei vor sti a-si statornici gospodariile pe temelia iconomiei si a bunei rinduieli, tragind singuri folosul din munca lor, pe cind omul fara invatatura si fara buna crestere din casa parinteasca este inselat de toti si usor se azvirle in bratele lenevirei, betiei si altor rautati, pierzind, pe linga sanatate, inca si numele cel bun si roada muncei sale cistigata cu sudoare. - Dragii mei! Siliti-va cu toti de a plati la vreme darile voastre catra obste si catra ocirmuire, pentru ca tot spre folosul vostru si al tarei o faceti aceasta. Veti fi auzit ca Christos inca a platit bir, macar ca a fost fiul lui D-zeu. - Fiii mei, intr-un an sunt 52 de duminece si alte sfinte sarbatori; in toate sa ne intilnim aicea, pentru a va-nvata cele ce sunt bune si de folos, precum imi porunceste D-zeu. Dupa sfinta liturghie mergeti pe la casele voastre si dati trupului hrana sa, apoi intruniti-va la mine acasa, unde va poftesc cu toata dragostea, ca sa petrecem aceasta sfinta zi impreuna. - Binecuvintarea lui D-zeu sa vie preste voi!"

Preste doua-trei oare, satenii se aduna la casa parohiala, unde preotul trebuie sa le prepara o petrecere nobila si atragatoare. Mai inainte de toate, preotul sa le vorbeasca despre trebile gospodariei, sa le deie unele invataturi practice despre agricultura si despre cultivarea viilor. Apoi sa introduca in conversatie naratiuni istorice, sa-i puna a recita balade si doine populare despre faptele stramosilor si despre pornirile inimei lor. Apoi sa se-ntinda o hora dragalase de catra junii si junele romancute, in care timp preotul sa converseze cu batrinii despre educatie, casatorie si despre virtutile familiei. Apoi sa le arate stricaciunea ce provine din betie, pentru care scop sa le aduca esemple prin cari sa desfasure si mai mult degradarea si nenorocirea ce provine din betie, din acest vitiu odios, care corumpe din ce in ce mai tare singele curat al sateanului, slabindu-i istetimea si vigoarea bratelor. in felul acesta, satenii se vor rentoarce ca renascuti la vetrele lor, vor vizita mai rar crismele si vor prefera petrecerile cele nobile duminecale la casa preoteasca si mai tirziu pe la unii din fruntasii satului. - Cine nu recunoaste apoi cit bine ar rezulta din acest sistem, din aceasta reforma a vietei sociale de la sate? Satenii, ocupati in fiecare zi de sarbatoare cu invataturi morale, sfaturi folositoare si petreceri nobile, ar sti sa intrebuinteze zilele de lucru cu mai multa vigoare si ar scapa in scurt timp din mrejea primejdioasa si sugrumatoare a veneticilor, ce au curagiul a profita de simplicitatea lor, pentru a-i specula si a-i esploata. Dinsii ar deveni avuti si din ce in ce mai folositori societatii; proprietarul ar trage mai mult folos din proprietatea sa, caci lucrul sau ar fi facut la timp; preotul n-ar mai fi peritor de foame, caci vrednic este lucratorul de plata sa!

Un lucru este neaparat de a nu se scapa din vedere. Preotul, pe linga alte bune calitati, mai trebuie sa poseada o doza buna de curagiu si energie, pentru a brava obstacolele ce are sa-ntimpine neaparat chiar la cea intai incercare a grelei sale misiuni. Cele mai puternice obstacole trebuie sa le astepte din partea crismarilor ovrei, carii sunt cei mai neimpacati dusmani ai moralitatii si desteptarii poporului. Natural, caci veninoasa lor bautura nu poate ave trecere decit pan-atunci, pana cind poporul este tinut in orbie sufleteasca si imoralitate. Tot asemenea obstacole se pot astepta si din partea arendasilor straini, a caror interes este esploatarea bietului popor. Misiunea preotului insa poate gasi un sprijin puternic in proprietarii romani cu sentimente loiale si nationale. Avem chiar unele esemple despre asemenea proprietari, cari, in unire cu preotul, au stiut sa faca din comunele lor un cuib de buna gospodarie si moralitate; durere insa ca azi asemenea esemple binefacatoare sunt cam rare!...

Aceasta este, in scurt, nobila misiune a preotului la tara. Deie cerul ca ea sa se poata indeplini cit mai urgent si cu rezultate cit de stralucite, caci - ardet Ucalegon! Pentru aceasta insa se cere o instructiune suficienta si o pozitie materiala mai convenabila pentru preotii nostri. Sustrageti de la dinsii aceste mijloace neaparat trebuincioase, si misiunea lor la sate va ramine mai pe jos decit aceea a celui de pe urma pazitor de vite... si prin aceasta, nu sufere oare prosperitatea tarii si a natiunii?!...




Misiunea preotului la sate


Aceasta pagina a fost accesata de 2374 ori.