Iezuitismul in Romania

Iezuitismul in Romania

de Ion Creanga

Este cunoscut de toti aceia cari au cetit istoria culturei popoarelor cit rau a produs activitatea iezuitismului in cele mai multe tari ale Europei. Societatea omeneasca n-a avut niciodata mai mari adversari, dusmani mai neimpacati decit acesti monstri, invaluiti in sacul pocaintei, ascunsi supt masca cucerniciei, iar in inima si in suflet, cu cele mai negre planuri, cu cele mai negre vicii si pacate.

De la anul 1808, cind un decret al lui Napoleon I puse capat inchizitiunei barbare, neumane, iezuitismul a perdut din rolul si puterea ce avea mai inainte. Cu toate aceste, pe la finele anului 1863, aceasta secta avea inca peste 7.529 membri in vro 19 provincii europene. Cele mai cumplite lovituri le-au suferit insa iezuitii in cei din urma doi-trei ani, de cind imbuibatul Cap al Cetatii eterne pretinsa a i se recunoaste absurda infailibilitate, ridiculizata de catra insasi luminata parte a clerului catolic. De atunci iezuitismul a devenit o batjocura, si toate tarile unde instructiunea se gaseste in mina acestor oameni, astazi cauta s-o ia din mina lor, caci s-au convins, in fine, ca lumina iezuitica pentru societate este un intunerec, un infern.

tara noastra, atit de buna, atit de manoasa, multamita clerului si religiunei sale ortodoxe, a fost scutita pana in timpul mai nou de navala acestor secte sau, mai bine, insecte otravitoare, macar ca si ea a avut sa treaca prin un mare purgatoriu; caci cine a putut inca sa uite timpurile de trista aducere aminte ale fanariotilor, cind tara gemea supt invaziunea calugarilor si a fanariotilor greci, cari au coplesit locurile cele mai frumoase ale tarei si care tot cu aceeasi masca de pocainta si cucernicie iezuita " ca lacoma omida di pe frageda mladita, ca neagra lipitoare pe sinul de zapada al dulcei copilita", sugeau din frunza sucul si singele din vine, in blinda Romanie!!!... in sfirsit, insa, gratie fortei noastre nationale, am scapat de acesti oaspeti uriciosi, dar, precum se pare, am scapat numai pentru a reintra intr-un alt purgatoriu, acela al iezuitismului papal.

tara noastra este buna, este ospitaliera, este toleranta; ea n-a persecutat niciodata religiunile straine din sinul ei. Dar probe destul de puternice avem ca acele religiuni au nutrit si nutresc inca ura cea mai amara contra ei. Astfel avem probe despre religia ebraica, astfel au constatat unele ziare chiar anul trecut ca in claustrele calugaritelor catolice copilele romane date spre educatie se desnationalizeaza si-si perd respectul chiar pentru familia lor.

Cu toate aceste, pe cind toate tarile au inceput a izgoni aceasta secta din sinul ei, la noi iezuitii se sporesc din ce in ce, poate pentru ca se refugiaza aici la noi de prin tarile de unde-i alunga, into[c]mai precum se refugiaza ovreii. Asa e tara noastra... e buna si toleranta! Tot ce este mai infectat in societatea europeana se gramadeste pe malurile Dimbovitei si a Bahluiului, caci aici aerul pare mai priincios!...

Pentru ca sa cunoastem pina la ce grad a ajuns deja incuibarea iezuitilor in tara noastra, lasam sa vorbeasca acum Biserica romana, ziarul religios-moral din Bucuresti, cu data de 2 aprilie, care iata ce ne spune: "
Simbata, la 25 martiu, vrind a respira un aer mai placut, mai curat, am crezut ca cel de pe colina Filaretului este cel mai favorabil din doua punturi de vedere, pentru curatenie si pentru apropiere. Traversind acea colina citeva minute, un ce extraordinariu ne atrase privirea spre gara Giurgiului catra un sir de seminaristi in numar ca de treizeci de juni, imbracati in costum de clerici, urmati de citiva iezuiti. Curiozitatea ne indemna sa intram in gara; tocmai in acel moment sosi si trenul de sara de la Giurgiu. Din numeroasele vagoane se pogoara un calugar catolic cu o barba mare, la a carui aparinta toti acei juni descoperira capetele si, cu palariile in mina, saruta mina cu respect acelui calugar iezuit s-apoi pleaca in capitala.

Pana azi n-am stiut ca iezuitii au fondat si seminariu in Romania. Care sa fie scopul - toti ne intrebam - ca iezuitii sa aiba si seminariu, cind n-au necesitate de dinsul? si cum tolereaza guvernul asemenea institute? Ratiunea ne raspunse ca catolicii au otarit a mari propaganda prozelitismului in Romania, siguri fiind ca nu-i controleaza nimeni. Dupa noi, ei n-au nici un drept si nici o necesitate de a fonda seminariu, deoarace pentru coloniile venite pe furis in tara erau destui 10 preoti; si de vreme ce astazi sunt sute, pentru ce si seminariu? Caci in Romania de dincoace de Milcov nu e decit o singura comuna catolica, compusa din bulgari convertiti, cari se numesc pavlicheni, si aceasta comuna este in marginea Bucurestilor si se ingrijeste d-a dreptul de baratia din capitala. Iar daca in Romania de peste Milcov se gasesc citeva comune in districtul Neamt si Bacau locuite de unguri catolici, colonizati in timpul lui stefan cel Mare si care-si pastreaza religiunea, ceea ce dovedeste marea toleranta a Romaniei, pentru aceia, precum stim, in Iasi esista un seminar catolic (??) al statului nostru; pentru ce si altul in Bucuresti? Care este necesitatea seminariilor catolice, cind dintr-ale noastre se azvirlu tinerii afara? Dar multimea de preoti ce vin in tara pe toata ziua ce cata? Noi stim ca preotii nostri abia cu mari greutati capata cite unul voia de a trece frontiera in vecinatate, precum in Turcia, Transilvania si Bucovina; asa si preotii greci si bulgari pierd cite o luna pe la porturile noastre pana sa capete voia sa intre in tara, si atunci inca numai intr-un mod conditionat!

Catolicii sunt privilegiati, de dinsi nu se ocupa nimeni, ei intra in tara ca in tara lor, fara sa fie intrebati care le este misiunea. Ar trebui sa se ceara de la S. S. Episcopul catolic o lista de citi preoti are nevoie pentru comunitatea catolica, si regimentele de iezuiti sa se trimeata la urma lor, pentru ca in Romania chinoviu catolic n-a esistat; istoria nu ne arata ca ar fi esistat vreodata."





Iezuitismul in Romania


Aceasta pagina a fost accesata de 2025 ori.